tag:blogger.com,1999:blog-2788154214448570257.post9174065419392899217..comments2022-11-11T11:02:29.965+02:00Comments on Împotriva haosului: Totul se încâlceşte la locOvidiuhttp://www.blogger.com/profile/01678846389322384396noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-2788154214448570257.post-63730486477809419142011-09-16T08:10:08.238+03:002011-09-16T08:10:08.238+03:00Ai pus o întrebare în final la care nu ai răspuns ...Ai pus o întrebare în final la care nu ai răspuns în text: „De ce?” Da, aşa facem toţi: căutăm disperaţi ordinea, pentru a ţine la depărtare haosul atotstăpânitor iar atunci când o atingem, ne plictisim sau nu ne este suficientă pentru că realizăm că este parţială, incompletă. De ce o facem? Poate pentru că simţim că ordinile instituite sunt doar provizorii şi superficiale. Colecţii de timbre. Sau, după omul din subterană, pentru a ne dovedi că nu suntem doar o clapă de pian care cântă mereu şi mereu aceeaşi notă atunci când este lovită.Ovidiuhttps://www.blogger.com/profile/01678846389322384396noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2788154214448570257.post-28142438898965187282011-09-16T00:58:38.876+03:002011-09-16T00:58:38.876+03:00Ai dat peste Saramago si atopiile sale: consistent...Ai dat peste Saramago si atopiile sale: consistenta izbire! In lumile lui sunt solutii, izolate, dar sunt, si le permit personajelor sa respire, la inceput cu timide bucle de oxigen si apoi cu din ce in ce mai multa capacitate pulmonara. Lectia este mereu aceeasi: omul preia din mers ordini (ca nu e vorba doar de una de-a lungul vietii) sau le (re)inventeaza in masura in care se (re)defineste. Tot ce pare a fi rutina, cadere in gol de sens si traire nu e (re)simtit in mijlocul parcurgerii drumului, ci doar la o uitatura inapoi, la o distantare, la o rascruce, la o zguduire. In toate cartile sale Saramago serveste lectia unei iesire din paralizia iluziei unei ordini printr-un un meteorit de intamplare, detaliu, accident, iesire din liniaritatea rutinei, fapt ce pune la incercare ordinea. Nu cred ca Saramago contesta nevoia omului de ordine (pana la urma omul este un creator de gradul 2 si are inscrisa in el nevoia aceasta) , ci contesta stagnarea definitiva intr-o ordine dobandita la un moment dat. Iti faci ordine in viata, le pui pe toate la locul lor, dar totul este "deocamdata", pana data viitoare, nu poti transfera nevoia de evolutie a ordinii asupra colectiilor exterioare. Asta este problema pusa de Saramago in "Toate Numele",in "Pestera", "Eseu despre luciditate", "Eseu pentru orbire". Jose este repetitiv, patineaza pe o ordine de pion in sistem si se distanteaza la un moment dat, surprinzandu-se cum isi instituie o noua ordine, sfidand-o pe cealalta. De ce? Nu facem toti asa intr-o masura mai mare sau mai mica? Mereu?Daniela Abageruhttps://www.blogger.com/profile/08978517086148611805noreply@blogger.com