Cel mai probabil regret, cel fundamental: nu de a nu fi experimentat, ci de a fi ratat experiența totală a lucrurilor experimentate deja. Să fi avut o relație din exterior cu lucrurile unice, memorabile, nu una din interior. Să le fi consumat, nu să mă fi lăsat consumat...
(Nu aș risca o generalizare, dar cred că nu mi se întâmplă numai mie asta. Se întâmplă cu toți, de când am pierdut legătura cu transcendentul. Credincioșii pot să stea liniștiți la locurile lor, pentru că și ei s-au transformat în consumatori de credință.)