Ca să rezulte ceva ce poate fi numit conexiune sau cauzalitate sau sens, pentru ca măcar ceva din ceea ce există pe pământ să devină posibil de povestit, istoriograful e obligat să inventeze monade: un popor, o idee, şi să pună pe seama acestor monade inventate de el toate lucrurile care, în realitate, s-au produs în anonimat.
Tocmai asta e ea, viaţa, când e frumoasă şi fericită: un joc! Fireşte că poţi să faci din ea orice altceva, o datorie, sau un război sau o închisoare, dar n-ai s-o înfrumuseţezi astfel.
Îndată ce suferinţa e destul de mare, omul merge înainte. Fratele H. a fost împins de încercarea lui până la deznădejde, iar deznădejdea este rezultatul oricărei încercări serioase de a înţelege şi de a justifica existenţa omenească. Deznădejdea este rezultatul oricărei încercări serioase de a trece examenul vieţii cu virtutea, cu dreptatea, cu raţiunea şi de a răspunde exigenţelor ei. Dincoace de această deznădejde trăiesc copiii, dincolo de ea - cei care s-au trezit.
(Herman Hesse - Călătoria spre Soare Răsare)
Sensul (sau lipsa de sens) nu este al lumii ci este (ca şi haosul) al nostru.
Viaţa ca joc: Viaţa este un loc de joacă.
Cred că eşuăm în a înţelege şi a jusifica existenţa omenească tocmai pentru că încercăm să o facem cu instrumentele noastre omeneşti şi nu ale lumii ale cărei înţelesuri nu există. De aceea deznădejdea se cade a fi depăşită, întorcându-ne la joc (sau la închisoare, datorie ori război, după gust).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu