miercuri, 13 martie 2013

Rostul fără de rostului

Autorul unui manual de sociologie, din care citez din memorie, sugera cercetătorului să distingă între fapte şi constructe (sociale). Foarte îndreptăţit acest sfat pentru că altfel ai confunda, mai colocvial spus, marfa cu ambalajul ori, în alt registru, noumen-ul cu fenomenul ori atma (parcă) cu maya. Este un sfat la fel de bun şi aproape la fel de inutil ca şi cel agăţat pe pereţii birourilor: „Doamne, dă-mi puterea să disting ce este în puterea mea şi ce nu etc.!” Lucrurile pe care le avem de făcut par clare dar nu sunt întotdeauna uşor - nu că ar fi tare dificile, ci sunt ambiguue,ele sau mijloacele prin care ajungem la ele - de pus în practică. Dar, totuşi, a distinge între ceea ce este al tău şi ceea ce este construit, al altora, impus, artificial este întotdeauna un exerciţiu util, cel puţin în sensul de clarificare.
Sunt câteva astfel de întrebări fundamentale, care desigur nu au răspuns, pentru că altfel nu ar fi fundamentale. De pildă, pe lângă cele de mai sus care sunt tot nişte întrebări: Cine sunt eu şi ce am de făcut? Faptul că îi spui cuiva că oricât şi-ar bate mintea nu va găsi un răspuns satisfăcător este exact, dar nu spune totul. O astfel de „bătaie de cap” ajută, cel puţin dacă priveşti în urmă: nu ai ajuns încă la destinaţie dar eşti altundeva decât erai atunci când ai plecat. Nu au cucerit încă medalia olimpică dar de o bucată de vreme alergi spre aceasta. Un motiv suficient pentru a zâmbi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu