Calitatea de părinte poate fi caracterizată în multe feluri şi, printre acestea, poate fi văzută şi ca un examen. În faţa străinilor, a celorlalţi, ne putem pune mască aşa încât să apărem nu cum suntem ci aşa cum am dori să fim, dar a-l minţi pe copil, arătându-ne altul decât eşti, nu este admisibil. Ai să-i transmiţi ceva, iar moştenirea adevărată este sinele pe care-l dăurieşti, iar acesta nu poate fi deghizat pentru că atunci nu ar mai fi sine.
Rătăcirile, căutările, fricile, tergiversările, amânările, minciunile, comodităţile, dependenţele şi aproape orice păcat poate fi scuzat în faţa propriei persoane. Orice a avut o cauză, are o explicaţie şi, în cele din urmă, o scuză. Atunci însă când din toate acestea trebuie să alegi ceva pentru a dărui, nu poţi să oferi scuze şi explicaţii. În acest sens, ca părinte, dai examen. Mai toţi, probabil, îl pierdem, poate că nici nu este nevoie de atât de mult adevăr în educaţie, dar măcar acum, (şi) în această calitate, să fim cei mândri de ceea ce suntem, pentru a transmite şi copiilor noştri această mândrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu