Povestea dinăuntru - naraţiunea

Trăim în interiorul unei poveşti. Nu suntem aparate de fotografiat/filmat/înregistrat care doar să preia anumite informaţii, ci acestea sunt integrate într-un scenariu preexistent care descrie pentru noi, într-un mod inconştient, felul în care stau lucrurile. Dacă un obiect, se îndreaptă spre mine etc. eu îi pot estima traiectoria viitoare, momentul şi locul în care mă va lovi. Asta o facem instinctiv şi pare a ţine de fizică, dar avem presupuneri mult mai complexe şi mai subtile - fundamentate pe ceva misterios, „context” - referitoare la comportamentul nostru, al celorlalţi, ce ţin de istorie, astronomie, aproape orice. Dacă suntem plictisiţi, apatici, absenţi etc. suntem astfel pentru că lucrurile stau aşa cum ar trebui să fie; povestea în interiorul căreia suntem decurge conform aşteptărilor. În momentele de surpriză, ceva s-a întâmplat în acest mecansim imaginat: intervine ceva străin, atenţia este trezită şi povestea nu mai este de la sine înţeleasă; ea însăşi este obiect de analiză.