Ai un sens, o direcţie, un scop pentru care lupţi. Te identifici cu ceea ce ai de făcut şi faci cu plăcere. Într-un anumit punct acel lucru nu mai este al tău dar tu încă nu ştii asta. Lupţi mai departe, dar ceea ce ai de făcut începe să te apese, la început aproape insensizabil dar mai apoi tot mai apăsat. Ceea ce înainte îţi dădea sens şi direcţie, ce îţi era scop, te împovărează. Târâi după tine un bolovan care nu mai este al tău şi atunci când realizezi asta, te schimbi. Te opreşti, arunci iluzia şi respiri adânc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu