Aceste exemple indică un al treilea şi fundamental aspect al
imposibilităţii de a compara între ele paradigmele rivale. Într-un sens pe care
nu sunt în stare să-l clarific mai mult, adepţii paradigmelor rivale îşi
practică meseria în lumi diferite. Una conţine corpuri aflate sub acţiunea unei
forţe şi care cad încet, alta pendule care îşi repetă continuu mişcările. (…)
Practicând în lumi diferite, cele două grupuri de oameni de ştiinţă văd lucruri
diferite când privesc din acelaşi punct în aceeaşi direcţie. Din nou, aceasta
nu înseamnă că ele pot vedea orice le place. Ambele grupuri examinează lumea,
iar ceea ce examinează nu s-a schimbat. Dar în unele regiuni, ele văd lucruri
diferite şi le văd în interacţiuni diferite. Iată de ce o lege care nu poate fi
nici măcar demonstrată unui grup de oameni de ştiinţă poate părea intuitiv
evidentă celuilalt. De asemenea, acesta este motivul pentru care, înainte de a
putea spera să comunice pe deplin, un grup sau celălalt trebuie să trăiască
convertirea pe care am numit-o schimbare de paradigmă. Tocmai pentru că este o
tranziţie între incomensurabile, trecerea de la o paradigmă la o alta rivală nu
poate fi făcută pas cu pas, constrânsă de logică şi de o experienţă neutră. Ca
şi transformarea gesalt-ului, ea
trebuie să survină dintr-odată (deşi nu neapărat instantaneu) sau deloc.
(Thomas Kuhn - Structura revoluţiilor ştiinţifice)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu