Lucrurile la care ţin nu pot fi decât pe de-a-ntregul.
Nu poţi suferi pe jumătate; nu poţi fi fericit pe jumătate; nu poţi fi sincer pe jumătate; nu poţi minţi pe jumătate (orice ar spune virtuozii minciunii prin omisiune ori ai semi-adevărurilor); nu poţi spune adevărul pe jumătate; nu poţi urî pe jumătate; nu poţi iubi pe jumătate; nu poţi fi părinte pe jumătate; nu poţi fi prieten pe jumătate; nu poţi trăi extazul pe jumătate; nu poţi eşua pe jumătate; nu poţi fi implicat pe jumătate; nu poţi simţi pe jumătate; nu poţi fi într-un loc pe jumătate; nu poţi fi epuizat pe jumătate, nu poţi ajuta pe jumătate, nu poţi zbura pe jumătate; nu poţi construi o catedrală pe jumătate etc. Mai tot ce e important nu poate fi pe jumătate; pe jumătate nu este. Se transformă din valută forte în mărunţiş. Nici măcar - în praf.
Este până la urmă o situaţie pe care o rezolvă în parte regulile de limbă: unele, doar unele, din stările de mai sus, înjumătăţite, sunt exprimate prin cu totul alte cuvinte (adevăr pe jumătate = minciună; reciproc nu este însă valabil).
Distanţa de la întreg la jumătate, egală cu cea de la original la copie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu