Gândesc atât de diferit faţă de alt timp încât am senzaţia că sunt altul. Privindu-te în oglindă - ca Narcis - nu vezi aceste schimbări, sau te vezi frumos, urât indiferent cum dar nerealist; ele apar atunci când sunt raportate la anumite repere. Trecând prin aceleaşi locuri prin care ai trecut altădată - locuri, cărţi, oameni - sunt altfel pentru că le vezi cu alţi ochi. Experienţele sunt borne pe marginea drumului dar şi drumul însuşi.
Mi-au plăcut odată nişte versuri, acum le înţeleg altfel (probabil peste un timp le voi înţelege cu totul altfel):
Trimis-am sufletul prin nepătrunsDe Viaţa de Apoi să-mi dea de ştire,Iar sufletul s-a-ntors şi mi-a răspuns:„Şi rai, şi iad în mine s-au ascuns.”
(Omar Khayam)Toate-s ascunse aici, acolo unde nu se văd decât dacă priveşti atent, adânc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu