De când mi-a ars casa din temelii, văd Luna mult mai limpede.
M-am uitat la toate paradisurile care s-au prăbuşit în mine.
Am văzut paradisurile pe care le ţineam în palme, dar le-am lăsat să plece.
Am văzut promisiuni pe care nu le-am ţinut,
dureri care nu au fost adevărate,
răni pe care nu le-am vindecat,
lacrimi pe care nu le-am vărsat.
Am văzut morţi pe care nu i-am jelit,
rugăminţi cărora nu le-am răspuns,
uşi ce nu le-am deschis,
uşi ce nu le-am închis,
iubite lăsate în urmă...
şi visuri ce nu le-am trăit.
Am văzut tot ce mi s-a oferit,
ce n-am putut accepta.
Am văzut scrisorile pe care le-am dorit, dar niciodată nu le-am primit.
Am văzut cine aş fi putut fi dar niciodată nu voi deveni.
Existenţialism.
"Ashes and snow" - unul din filmele mele preferate! Mă bucur să văd că te-ai oprit asupra lui și el s-a oprit asupra ta, atât cu replica din mijlocul filmului, cu barca alene curgând spre elefanți, cât și cu replica din final, sunt sigură!
RăspundețiȘtergereNu-i așa că te simți un om cu puțin frumos în plus în buzunarul sufletului și că îți transmite ceva inexplicabil filmul acesta, ca dintr-o altă dimensiune, a cărei limbaj doar ceva intuitiv din noi poate înțelege?
Ce e și mai în zona coincidențelor frumoase - exact azi, când tu scrii de ceva drag inimii mele, de "Ashes and Snow", eu am cumpărat de la Cărturești "A deveni o persoană"!
Încă nu am reuşit să văd integral filmul pentru că transmite o emoţie prea puternică, copleşitoare, dat şi prea subtilă pentru a o putea decripta. Dar simt că da, acum îl pot înţelege aşa cum nu puteam altădată.
RăspundețiȘtergereCât despre Rogers, bine l-ai găsit! De acum e treaba ta ce faci cu el! :)
Am găsit și eu filmul, urmează să-l văd zilele astea.
RăspundețiȘtergereM-aş bucura să aflu ce impresii ţi-a lăsat. Tot zilele astea, poate chiar azi, am să-l văd şi eu integral. Sunt chiar obligat să o fac.
RăspundețiȘtergere