Am întâlnit următorul citat, aşadar rupt de context, al Părintelui Dumitru Stăniloae: „Numai când întâlnim absolutul într-o persoană concretă facem experienţa transcendenţei”. Ceva mi se pare în neregulă aici pentru că nu sunt deloc de acord cu această afirmaţie. Cu revelaţia, de exemplu, cum rămâne? Mi-e teamă că am avea cam mult de aşteptat experienţa transcendenţei în speranţa întâlnirii cu o persoană care să fie expresia absolutului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu