Am visat că urma să mor. Medicul mi-a spus că sufăr de o boală incurabilă şi că nu mai am scăpare. Din acel moment a început o goană disperată, atât în interior cât şi în exterior, ca să scap de moarte de care, bineînţeles, nu aveam unde să fug. Propriu-zis nu-mi era frică de moarte ci mă copleşea sentimentul de neputinţă, senzaţia că am fost prins într-o cursă din care nu mai am scăpare. Moartea pusese gheara în mine şi eu nu mai aveam ce face pentru că oriunde aş fi luat-o, orice aş fi gândit, ea era acolo.
Ceea ce nu avea visul şi are viaţa reală, este o anumită raţionalitate calmă, o stăpânire de sine de care sper să dau dovadă în situaţia reală şi să nu fiu copleşit de instinctiva panică, aşa cum am făcut în vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu