„Omul tânăr vine la şcoală şi spune: Nu pot citi până la capăt Critica Raţiunii Pure. Am început-o de mai multe ori, cu comentarii, interpretări şi exegeze - dar nu pot să o citesc.
De ce s-o facă? N-are decât să arunce pe Kant. Ce să citească? Ce-i place.
Nu citi ce nu-ţi place. Filosofia e liberă de obligaţii. Frumuseţea ei e că se poate începe de oriune. Nu e o ştiinţă şi nu are nici măcar o definiţie. Îţi place Descartes? Începe cu Descartes. Te pasionează problema devenirii? Începe cu ea. Dar să ştii că începi. Ce e filosofia, asta ai s-o înveţi pe drum. Căci pleci acum, pleci spre o lume pe care o poţi găsi de oriunde ai pleca. Nu există cale regală pentru matematici, spune Euclid unui rege; dar tocmai că există, şi pentru matematici şi pentru ştiinţă: e calea regală a raţiunii, calea logicităţii. Nu se poate învăţa matematică decât într-un fel, iar asta înseamnă cale regală. Dar filozofia nu are aşa ceva. Ea se poate învăţa de oriunde, căci n-are calea regală a raţiunii, ci căile neştiute ale inimii.
De aceea nu veni aici fără dragoste. Cartea nu e un pensum, iar fără dragoste nu face nimeni cultură, şi în orice caz filosofie. Evident, sunt atâţia erudiţi vrednici, fraţi ai fiului risipitor, care fac cultură fără dragoste. Dar vehiculează noţiuni, mai degrabă decât fac cultură.
De aceea nu citi pe Kant. Ştiu totuşi că până la urmă trebuie citit Kant. Şi chiar: că trebuie citit de mai multe ori. Dar astăzi nu-l citi. Fă ce-ţi place. Iar dacă-ţi place filozofia, vei găsi cândva pe Kant. Nu-l vei găsi? Nu ţi-a plăcut filozofia.
«Le coeur a ses raisons que la raison ne conaît pas.» E simplu: Nu citi pe Kant, dar iubeşte filosofia. Iar dacă iubeşti filosofia, vei citi pe Kant.”
(Constantin Noica - Jurnal filozofic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu