Este destul de complicat, de delicat, să dăruieşti. Uneori a da ajunge să înseamne, din păcate, a-l obliga pe celălalt să primească ceea ce consideri a fi cu tot dinadinsul bun pentru el; atâta timp cât e vorba de silinţă, ceva nu-i în regulă şi gestul îşi pierde esenţa. Atunci însă când darul tău, dat cu bucurie, se transformă în bucuria celuilalt, devine al său cu totul, misiunea a fost îndeplinită. Nu ai dat ceva, te-ai dăruit pe tine şi de acum eşti parte din celălalt.
Fiica mea de 11 ani a ajuns în această vară pe Pietrosul Călimani, un vârf de 2100 m, nu foarte uşor de urcat. Reuşita ei este cu atât mai notabilă cu cât incursiunea a avut loc pe ploaie, ceaţă şi frig aşadar în condiţii extreme pentru un copil (ceea ce ar putea ridica unele semne de întrebare asupra responsabilităţii mele ca părinte). A ajuns acolo sus iar bucuria, mândria mea a devenit a sa. De acum le va purta pe acestea, ca şi efortul personal de a învinge muntele şi a se depăşi pe sine, mereu cu ea, orice va face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu