miercuri, 19 octombrie 2011
Încredere
Despre asta-i vorba: să-ţi laşi viaţa, sau măcar să-ţi imaginezi că ai putea să îţi laşi viaţa în mâinile altuia. Există oameni în braţele căruia ne-am lăsa să cădem? Suntem atât de siguri pe noi încât să le cerem altora să cadă şi noi să-i prindem? Talentul aici nu este de a te lăsa orbeşte să cazi în mâinile oricui pentru că astfel, fie şi numai statistic, tot te vei alege cu creierii împrăştiaţi. Tot astfel, nu-i poţi prinde pe toţi. Eşti nevoit, te obligă întâmplările, să alegi iar în ciuda eşecurilor, de o parte sau de alta, să ai încredere. În tine, în primul rând, iar apoi îi vei prinde şi pe alţii. Pe cei câţiva, foarte puţini.
Am auzit o vorbă într-un film: „I'm a good man in a storm.” Do I?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Stiu doar pe Unul care poate sa "ne prinda" pe toti, indiferent de unde cadem. Pe mine m-a scos dintr-un transformator de inalta tensiune...12.000 de Volti si mi-a mai dat zile sa-mi cresc copiii. Dar oameni in care sa ma incred...? Se zice ca daca ai 5 prieteni adevarati in viata esti un om...avut!!! Dar ...poate ca in momentul in care cad, ei sa fie ocupati sa prinda pe altcineva...si in momentul in care ei cad eu sa fiu cu altcineva in brate...Grele intrebari ai mai pus...
RăspundețiȘtergereFii linistit, acel "Unul" randuieste care pe cine sa prinda si cand anume... :)
RăspundețiȘtergereEste adevărat că uneori suntem „prinşi” fără să ştim pentru ce sau fără să o merităm. Chiar şi sub o formă pe care nu o înţelegem. Dar mai există, în afara celor divine, şi cele omeneşti, de care suntem responsabili. Doar avem liber arbitru şi în virtutea acestuia merită să medităm la încredere.
RăspundețiȘtergere