Sens

Trăim într-o lume de răspunsuri în care dificultatea este să pui întrebarea potrivită.

(Este ca în cazul Internetului. Deşi deţine, practic, orice informaţie, nu îţi oferă nimic până nu-l întrebi. Odată pusă întrebarea - oricât de absurdă ar fi „cum pot face un milion de dolari?”, „voi învia din morţi?” etc., dar în limbajul potrivit - noianul de răspunsuri apare instantaneu.)

Atunci totul dobândeşte sens.

Acorduri

Atunci când asculţi o muzică pe care nu ai mai ascultat-o demult, cel care ai fost pe vremuri se întâlneşte cu cel care eşti acum. Iar cele două eu-ri se aşează la taifas.
Desigur, unul dintre noi se poate să fi murit între timp.

Big Brother

Americanii ascultă telefoanele liderilor europeni etc., procurorii români pe cele ale politicienilor corupţi, pe oriunde te uiţi dai de o cameră de supraveghere (din nou) etc. Putem presupune că astfel de acţiuni au rezultate pozitive: se menţine pacea, se reduce corupţia şi infracţionalitatea. Extinzând mintal astfel de efecte ajungem la o situaţie ideală (teoretică) în care lumea exterioară devine publică. Orice facem poate fi cunoscut şi astfel, vrând-nevrând devenim corecţi, morali. Locul lui Dumnezeu omniprezent şi omnipotent este luat de Big Brother. Aşa se vede că moralitatea fără libertate nu înseamnă nimic. Dacă nu ai posibilitatea să greşeşti, nu ai niciun merit în a fi corect.

Dar, pe de altă parte, din fericire în egală măsură ca şi din nefericire, o astfel de dominaţie nu va fi niciodată absolută. 1984, Amintiri din Casa morţilor, Jurnalul fericirii, Omul în căutarea sensului vieţii şamd sunt cărţi mari nu pentru că au descris opresiunea, ci pentru că arată că oricând există căi de ieşire din Infern. 

Linişte

Ochi de văzut şi urechi de auzit.

Cale

„Omul tânăr vine la şcoală şi spune: Nu pot citi până la capăt Critica Raţiunii Pure. Am început-o de mai multe ori, cu comentarii, interpretări şi exegeze - dar nu pot să o citesc.

De ce s-o facă? N-are decât să arunce pe Kant. Ce să citească? Ce-i place.

Nu citi ce nu-ţi place. Filosofia e liberă de obligaţii. Frumuseţea ei e că se poate începe de oriune. Nu e o ştiinţă şi nu are nici măcar o definiţie. Îţi place Descartes? Începe cu Descartes. Te pasionează problema devenirii? Începe cu ea. Dar să ştii că începi. Ce e filosofia, asta ai s-o înveţi pe drum. Căci pleci acum, pleci spre o lume pe care o poţi găsi de oriunde ai pleca. Nu există cale regală pentru matematici, spune Euclid unui rege; dar tocmai că există, şi pentru matematici şi pentru ştiinţă: e calea regală a raţiunii, calea logicităţii. Nu se poate învăţa matematică decât într-un fel, iar asta înseamnă cale regală. Dar filozofia nu are aşa ceva. Ea se poate învăţa de oriunde, căci n-are calea regală a raţiunii, ci căile neştiute ale inimii.

De aceea nu veni aici fără dragoste. Cartea nu e un pensum, iar fără dragoste nu face nimeni cultură, şi în orice caz filosofie. Evident, sunt atâţia erudiţi vrednici, fraţi ai fiului risipitor, care fac cultură fără dragoste. Dar vehiculează noţiuni, mai degrabă decât fac cultură. 

De aceea nu citi pe Kant. Ştiu totuşi că până la urmă trebuie citit Kant. Şi chiar: că trebuie citit de mai multe ori. Dar astăzi nu-l citi. Fă ce-ţi place. Iar dacă-ţi place filozofia, vei găsi cândva pe Kant. Nu-l vei găsi? Nu ţi-a plăcut filozofia. 

«Le coeur a ses raisons que la raison ne conaît pas.» E simplu: Nu citi pe Kant, dar iubeşte filosofia. Iar dacă iubeşti filosofia, vei citi pe Kant.”

(Constantin Noica - Jurnal filozofic)