Văd lumea digital: 0 şi 1, bun şi rău, laie şi bălaie. Probabil nu numai digital, dar preponderent digital - am o grilă de care încerc să fiu cât mai conştient şi pe care încerc să o rafinez tot mai mult (cam cum cresc în sensibilitate senzorii de la camerele foto), dar în esenţă despre asta este vorba. Avantajul major îl văd aici ca fiind cel de eliminare a ambiguităţii existenţei: astfel apar regulile, convingerile, valorile, normele prin care viaţa devine raţională. Dezavantajul este de a pierde totdeauna ceva - aşa cum imaginea sau muzica digitală pierd mereu ceva faţă de cele transpuse prin mijloace analogice - care nu ştiu cât de esenţial este, atâta timp cât nu sunt conştient de ceea ce am pierdut.
Eu percep digital şi ceva îmi scapă. Unde sunt cei care văd lumea analogic, excluzând artiştii? Sau oricine vede lumea ca întreg devine artist?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu