Orice haltă întâlneşti pe traseu, aceasta poate fi una intermediară sau destinaţia finală. Cu puţin înainte de moartea lui Constantin Noica o echipă Televiziunii Române s-a deplasat la Păltiniş pentru a face un documentar cu el. El le-a spus realizatorilor că nu va viziona producţia lor pentru că ceea ce filmează ei e numai un înveliş care nu are nimic de-a face cu esenţa. Vă ocupaţi de context, nu de text. Textul nu se vede, le-a spus el reporterilor. Iar mai departe filosoful s-a ocupat de analiza celor doi termeni opuşi, constatând că toţi ne ocupăm de contexte şi nu de texte. Simbolul prin excelenţă al contextului este banul - există lupte pentru bani, dar avem nevoie de bani pentru ei sau pentru ce ne pot procura?
La bani lucrurile stau destul de simplu. Simplu stau şi pentru omul credincios, situat la cealaltă extremă pe o axă mundan-transcendent, care are trasat drumul pe care îl are de parcurs, chit că se va abate uneori de la el, se va rătăci de la calea ce dreaptă, desigur cu şanse de îndreptare. Dar cum este cu noi ceilalţi, cei din interval (Pleşu), cei care nu ne „coborâm” la valorile mărunte, dar nici nu am atins culmile absolutului? Suntem înconjuraţi de contexte care pot deveni şi chiar devin texte. Măriri, diplome, averi sau, la un nivel „mai înalt”, sănătate, cunoaştere, libertate sunt lucruri după care alergăm cu toţii şi care ne pun în mişcare corpurile peste zi ori visele peste noapte. Suntem, printre altele, şi o fabrică de idoli. Dintr-un anumit punct de vedere, din păcate, chiar atingem aceste obiective şi atunci te întrebi, ca şi Noica, „pentru ce?”, „asta-i tot?”, „ce urmează?”. Uneori, aici şi acum, intervine o anumită componentă spirituală, învecinată cu ceea ce ţine de religios, care constă într-o iradiere a stării determinate de atingerea culmii, a vârfului. Dacă eşti sănătos, să nu te întrebi la ce bun sănătatea ci să devii o fiinţă sănătoasă. Dacă ai parte de libertate, să devii un om liber, mişcându-te astfel prin lume. Dacă ai parte de cunoaştere, acesta să-ţi extindă şi să-ţi lumineze fiinţa, răspândind-o în întuneric. Contextul este cu adevărat context, dar prin efort propriu el chiar poate deveni textul tău. Idolul să devină far.
Orice haltă întâlneşti pe traseu, aceasta poate fi ultima sau destinaţia finală. Vrei sau nu vrei, drumul continuă iar pasul următor va descrie traseul, cel care abia la sfârşit va fi descris în completitudinea sa. Până atunci drumul nu se vede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu