„Da, e frumos să ne pese de ceilalţi şi să dorim să le facem viaţa mai frumoasă. Însă toate lucrurile astea devin posibile doar în momentul în care noi suntem okay cu noi. Dacă nu ne putem face viaţa noastră frumoasă, şansa de a-i putea ajuta pe alţii scade dramatic. Este motivul pentru care prioritatea trebuie să fim noi. Noi şi viaţa noastră. Nu fiindcă am fi egoişti, ci fiindcă doar aşa ne vom permite să ne pese de ceilalţi şi să ne gândim, din când în când, mai mult la ei decât la noi.” (Andrei Roşca - Suntem furtuni)
Dacă un individ e capabil de o dragoste productivă, atunci el se iubeşte şi pe sine; dacă îi poate iubi numai pe ceilalţi, atunci el e incapabil de iubire. (...) Cel mai important pas în deprinderea concentrării este să înveţi să stai singur cu tine însuţi, fără să citeşti, fără să asculţi radio, fără să fumezi sau să bei. Într-adevăr, să fii în stare să te concentrezi înseamnă să fii în stare să fii singur cu tine însuţi, iar capacitatea aceasta este tocmai o condiţie a capacităţii de a iubi. Dacă sunt ataşat unei alte persoane pentru că nu pot sta pe propriile mele picioare, acea persoană îmi salvează poate viaţa, dar relaţia cu ea (sau cu el) nu este o relaţie de iubire. În mod paradoxal, capacitatea de a fi singur este condiţia capacităţii de a iubi. (Erich Fromm - Arta de a iubi)
Cuvintele pe care le rostim edifică lumea în care trăim. În timpul din urmă, atunci când am vrut să fiu singur, m-am acuzat de „egoism”, egoism care, nu-i aşa, prin esenţa lui este rău. Se opune „altruismului” şi „sacrificiului de sine” care ar fi, prin esenţa lor „bune”. Şi atunci este musai să fii orientat spre ceilalţi şi să te ignori pe tine însuţi. Atitudinea asta, mai curând încremenirea în ea, nu este în regulă şi nu duce la nimic, tot astfel cum egoismul extrem eşuează în patologicul (neproductivul cum ar spune Fromm) narcisism. Întoarcerea spre sine nu este întru admiraţie şi acceptare necondiţionată ci pentru căutare, muncă şi descoperire. Iar dacă acolo, în adânc, ai găsit ceva, te poţi întoarce să dăruieşti. Dacă nu, continuă să cauţi.
„Iubeşte-l pe celălalt aşa cum te iubeşti pe tine însuţi.”
Mă bucur că am găsit cartea lui Fromm. M-a făcut să mă gândesc la nişte cuvinte uzate de atâta întrebuinţare şi, schimbându-le înţelesul (ori chiar găsindu-le înţeles), le-a făcut mai proaspete, le-a înviorat şi pe mine odată cu ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu