Rătăcesc de ceva vreme prin afara mea. Pe afară e un fel de a spune pentru că rătăcesc pe dincolo pentru că nu a existat un înăuntru, un interior, aşa că am fost cumva nevoit să privesc la tot ceea ce au alţii de spus, de făcut. E în regulă pe la ei. Fiecare cu ale lui, fiecare demn de toată stima. Cu povestea, cu înţelesurile, cu străduinţa sa. Am încercat să mă las impresionat de o lume sau alta, de felul în care a pus unul sau altul necunoscutele lumii în ecuaţie, am inventat chiar eu alte sisteme pe baza teoremelor lor dar nici un rezultat nu e al meu. Pe o cale tare lungă - mai lungă şi mai sinuoasă această căutare ca niciodată - am ajuns acolo de unde am plecat. Probabil aşa şi trebuia să se întâmple. Nu am vrut să ajung tot aici, dar aceasta e casa mea. Celelalte sunt ale celorlalţi: cabane, adăposturi, ce vor fi fost, însă vremelnice călătorului oricât de solide pentru ei. Acum am ajuns la mine, las rucsacul jos şi-mi aşez obosit dar deloc dezamăgit căştile pe urechi. Aceeaşi muzică dar atât de nouă...
Eclipse All that you touch All that you see All that you taste All you feel. All that you love All that you hate All you distrust All you save. All that you give All that you deal All that you buy, beg, borrow or steal. All you create All you destroy All that you do All that you say. All that you eat And everyone you meet All that you slight And everyone you fight. All that is now All that is gone All that's to come and everything under the sun is in tune but the sun is eclipsed by the moon. "There is no dark side of the moon really. Matter of fact it's all dark." |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu