Şi am mai învăţat, spuse Breuer, sau poate că e acelaşi lucru, că trebuie să trăim ca şi cum am fi liberi. Chiar dacă nu putem fugi de soartă, trebuie să vrem ca destinul nostru să se împlinească.
(...)
Nu subaprecia ce mi-ai dăruit, Josef. Nu subaprecia valoarea prieteniei, a faptului că ştiu că nu sunt un monstru, că ştiu că sunt în stare să ating şi să fiu atins. Înainte îmbrăţişam numai pe jumătate conceptul meu de Amor fati: mă antrenasem - mă resemnasem, mai bine zis - să-mi iubesc soarta. Dar acum, datorită ţie, datorită sufletului tău deschis, îmi dau seama că pot alege. Voi rămâne întotdeauna singur, dar ce diferenţă, ce diferenţă minunată - să aleg ce să fac. Amor fati - alege-ţi soarta, iubeşte-ţi soarta.
(Irvin D. Yalom - Plânsul lui Nietzsche)
Ce viaţă am alege dacă am putea să o facem? Nu cumva pe aceeaşi, cu bucurie şi recunoştinţă, de această dată? Chiar poate exista o alta mai bună, atâta timp cât asta este?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu