Mi se pare de prost gust, voyeuristic, să povesteşti unor străini lucruri concrete şi personale din viaţa ta. În schimb, mi se pare ok să transmiţi trăiri şi învăţăminte chiar dacă spuse astfel riscă să nu-şi atingă ţinta. Dacă cineva trece pe aici, acum sau oricând, am să-i scriu ceva, ce îmi spun neîncetat, de câteva ore:
Bucură-te de ceea ce ai! Oricât ar fi de puţin, este infinit şi nepreţuit! Este atât de valoros pentru că e vorba de minunea misterioasă care se cheamă „viaţă” dar şi pentru că toate acestea se pot termina, dintr-o clipă pe alta! Un nimeni sau un nimic (o confuzie, o întâmplare, un accident) pot întrerupe şirul acestei bucurii şi-i păcat ca doar atunci - presupunând că mai ai acest răgaz - să constaţi frumuseţea şi bucuria care ţi s-a pus la dispoziţie în fiecare clipă în care nu ai fost acolo, pentru că aveai lucruri mai bune, mai importante, de făcut.
Nu trebuie sa astepti ziua de maine ca sa fii fericit traindu-ti viata. Nu e nevoie nici macar sa devii mai bogat sau mai puternic ca sa te bucuri de ceea ce ai. Viata este aici si acum!
RăspundețiȘtergereZiua de ieri sa fie amintire si cea de maine promisiune. Astazi insa,bucura-te de ceea ce ai reusit si fii mandru de tine! :))
Carpe diem! Trăieşte clipa! Cea de ieri s-a dus, cea de mâine (încă) nu există. Acum şi aici este tot ceea ce ai cu adevărat.
RăspundețiȘtergere