„Viaţa era frumoasă în simplitatea ei. Bento (prenumele în limba portugheză al lui Baruch Spinoza) era perfect de acord cu ideea lui Epicur că nevoile omului sunt puţine şi uşor de satisfăcut. Având nevoie doar de casă şi masă, de câteva cărţi, hârtie şi cerneală, putea câştiga guldenii necesari şlefuind lentile de ochelari doar două zile pe săptămână şi predând ebraica pentru colegienii care doreau să citească Scripturile în limba maternă.”
(Irvin D. Yalom - Problema Spinoza)
M-a sedus mereu această imagine a lui Spinoza, un mare filosof raţionalist, care a ales să-şi câştige existenţa şlefuind lentile în timp ce gândea legile Universului şi ale omului într-un sistem cvasigeometric. Să-ţi asiguri strictul necesar cu mâinile iar „guldenii”, nu foarte mulţi, să îţi asigure nu doar mâncarea ci libertatea însăşi. Exact acei bani din care poţi trăi fără a-ţi vinde sufletul niciunui stăpân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu