Dintr-o fericită întâmplare, promiţând evident consecinţe viitoare...
Întâmplarea, ursita, soarta, destinul sau oricum s-o fi chemând exact ceea ce poartă aceste nume...
(José Saramago - Eseu despre orbire)
Toată filosofia referitoare la haos sau ordine, la un sens al lumii, este anulată de portughez în câteva silabe, făcându-ne să credem că ne străduim în zadar să ajungem la un răspuns în cursul acestei vieţi. Însă o spune atât de frumos încât e o ca o victorie cvasidefinitivă a esteticii în faţa raţiunii.
Sau, tot acolo, de asemenea, despre realitatea de dincolo de cuvinte, despre lucrurile (realităţile) care sunt, oricum le-am denumi:
Nimeni n-a pus întrebări, doar medicul a spus, Dacă voi avea din nou ochi, voi privi cu adevărat în ochii celorlalţi, ca şi cum le-aş privi sufletul, Sufletul întrebă bătrânul cu legătură neagră, Sau spiritul, numele contează prea puţin, şi atunci, lucru surprinzător dacă ţinem seama că vorbim de o persoană care n-a urmat studii avansate, tânăra cu ochelari negri spuse, În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu