Din postura de observator, de spectator, observi unele vieţi cu totul aflate sub semnul a ceea ce s-ar putea numi „destin”. Mă refer aici nu numai la vieţile chinuite, întunecate, de genul geniului neînţeles, ci şi la unele deschise, luminoase. În cazul acestor oameni, parcă orice ar face, zarurile cad mereu, după caz, pare sau impare. „La omul sărac nici boii nu trag” dar şi „ban la ban trage” (aceasta din urmă nu doar în domeniul economic în care totuşi ar exista o explicaţie raţională a belşugului înmulţit) spune înţelepciunea populară care conchide că „ceea ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus”. Ceilalţi, cei mai mulţi, printre care cred că mă aflu şi eu, trăiesc cu impresia că sunt liberi, fac alegeri, uneori bune, alteori greşesc, intră pe străzi întunecoase care dau în bulevarde orbitoare într-o hartă fără un unic înţeles (pe scurt, în proverbe, noi spunem că „norocul şi-l face omul”). Trăiesc (aparent) într-o lume raţional-occidentală, a filosofiei, a cântăriri şi alegerii. Ceilalţi, „însemnaţi”, „aleşi” ies din această logică şi pentru ei se aplică alte tipuri de înţelepciune care poate avea de-a face ontologic cu termeni cum ar fi: „pedeapsă”, „răsplată”, „soartă”, „încercare”, „înţeles”, „sens”, „mântuire”, „karmă” etc. Teoretic, mi se pare aproape imposibil să treci dintr-un tip de înţelepciune în altul, atâta timp cât nici măcar nu ai habar care este structura mentală a celuilat. Totuşi, prin accident, în urma unor experienţe existenţiale este posibil să apară ferestre, uşi, punţi spre cealaltă lume - găseşti/pierzi adevărul/sensul/credinţa etc. Aşadar, pătrunzi dincolo nu premeditat, nu treptat ci atunci când ai de a face cu trepte sau, după caz, cu praguri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu