Oare ce înseamnă toate astea?

Recunosc faptul că atunci când am început să citesc Oare ce înseamnă toate astea? scrisă Thomas Nagel (profesor de filosofie la Universitatea din New York), aşteptările mele erau cu totul altele. Mă aşteptam ca în cele 87 de pagini format mic - le citeşti în câteva, puţine ore, dacă îţi pui mintea - să am parte de o reîntâlnire agreabilă cu filosofia, să citesc o carte de popularizare, spus altfel. Această aşteptare mi-a fost susţinută şi de Introducere în care autorul afirmă că se adresează celor care nu au cea mai mică idee despre filosofie. Dar, după ce am parcurs cărticica, concluzia la care am ajuns este cu totul alta. 

Nagel afirmă că „Principala preocupare a filosofiei este de a pune în chestiune şi de a încerca să înţeleagă o serie de noţiuni cât se poate de comune pe care le folosim cu toţii zi de zi, fără a ne gândi prea mult la ele” cum ar fi timpul, numărul, binele, dreptatea etc, noţiuni care par a fi de la sine înţelese. (Sau, cum spunea poetul filosof Lucian Blaga, „A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun şi copiii.”) Problemele abordate în Oare ce înseamnă toate astea sunt următoarele: Cunoaşterea lumii care există în afara minţilor noastre; Cunoaşterea altor minţi decât mintea proprie; Raportul dintre minte şi creier; Cum e posibil limbajul; Dacă alegerea nostră e liberă sau nu; Care este baza moralei; Care inegalităţi anume sunt nedrepte; Ce este moartea; Care este sensul vieţii. Pornind de la situaţii concrete de viaţă, Nagel ia fiecare din aceste probleme şi duce analiza, din perspectivă filosofică, până la ultimele consecinţe. Pentru un cititor neavizat, cum este cel căruia autorul pretinde că i se adresează, lectura cărţii nu este deloc facilă şi nici generatoare de satisfacţii. Probleme simple dau naştere, odată ce încep a fi dezvăluite la tot mai multe întrebări în loc ca analiza să lămurească. În fapt, la sfârşitul fiecărui capitol, eşti mai nedumerit decât la început; l-ai început zâmbind şi-l sfârşeşti îngândurat. Până la urmă, aceasta este una din sarcinile filosofiei: să ne înveţe a pune întrebările corecte şi să de deprindă de a renunţa la răspunsurile incorecte. Chiar dacă ceea ce rămâne în urmă este, uneori, puţin, tare puţin.

Iată, pe scurt, cum tratează profesorul american o temă dragă mie, cea a libertăţii, în capitolul Libertatea alegerii. Stai la rând, într-un restaurant cu autoservire şi ai de ales desertul: între tort şi o piersică. Alegi tortul dar, ulterior te gândeşti că ai fi putut alege piersica. Chiar aşa să fie? A spune că ai fi putut face altfel presupune că în momentul anterior alegerii orice opţiune era deschisă, avea la fel de multe şanse - alegerea nu e hotărâtă dinainte. Unii - adepţii determinismului - sunt de părere că nu putem alege niciodată decât ceea ce alegem, şi asta din diferite motive („... circumstanţele existente înainte ca noi să acţionăm ne determină acţiunile, făcându-le inevitabile.”). Asta transformă omul într-o maşinărie care-i anulează nu numai libertatea ci şi responsabilitatea. Nici nu are rost să lauzi/să pedepseşti un om care a făcut o faptă bună/rea pe care nu el a ales să o facă (el a fost ales de situaţie, în acest caz, cum ar spune Saramago). Starea opusă, în care nicio alegere nu este predeterminată, conduce, de asemenea, la un impas. Dacă alegerea nu este predeteminată, înseamnă că ea nu este determinată nici măcar de mine. Nimeni nu este responsabil, nici măcar eu. 

O situaţie intermediară între aceste extreme ar fi cea a unui determinism relativ (formularea îmi aparţine, poate nu este cea mai exactă) în care acţiunile sunt determinate de anumite cauze „personale” (psihologice). Autorul respinge această interpretare, considerând-o tot un determinism (psihologic), din care libertatea este alungată. De asemenea, el declară că nu înţelege nici cum poate fi vorba de responsabilitate dacă acţiunile nu sunt determinate.

Aşadar, câteva probleme, tot atâtea fapte de viaţă, multe răspunsuri temporare şi multe întrebări definitive. Nu recomand această carte celor care sunt în căutarea unor răspunsuri absolute însă aceştia, prin formaţie, se ţin departe de filosofie. Celorlalţi le urez lectură plăcută, chiar îngânduraţi fiind!

(Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial All)