Când totul se prăbuşeşte, când ai pierdut totul, ce-ţi mai rămâne? Libertatea ori măcar eliberarea. Şi dacă mai ai un partener de dans în apropiere, cu care să bei un pahar de vin şi să te bucuri de bucuria de a trăi, orice prăbuşire devine magnifică, splendidă, perfectă. Este ceea ce trebuia să se întâmple pentru a rămâne la urmă lucrurile care contează cu adevărat.
Când totul merge anapoda, ce bucurie să-ţi pui sufletul la încercare pentru a vedea dacă dă dovadă de rezistenţă şi de valoare! S-ar zice că un duşman invizibil şi atotputernic - unii îl numesc Dumnezeu, alţii Diavol - se năpusteşte să ne doboare; iar noi rămânem în picioare. Ori de câte ori e învingător în interior, în timp ce în afară e bătut măr, omul adevărat resimte o mândrie şi o bucurie de nespus. Calamitatea exterioară se transformă într-o supremă şi aspră mulţumire.
(Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu