Tango

(Am ales o secvenţă mai lungă pentru că însăşi discuţia e un dans. Un preafrumos dans. Iar finalul, cu revenirea brutală la realitate.)

Dacă viaţa ar fi un dans, pentru mine cu siguranţă ar fi tango-ul.
Iată cel puţin 7 motive:
1. Ca şi în viaţă, în tango nu există reguli. Nu există mişcări prestabilite. Avem libertatea de a alege şi de a improviza. Oricine poate dansa tango, atât timp cât poate să meargă. Şi astfel, se spune că „tango-ul se întâmplă de la un pas la altul, la fel ca viaţa”.
2. Trăim în prezent. Tango-ul se dansează aici şi acum, cu partenerul ales. Împarţi câteva minute cu celălalt trăirea din prezent.
Dansând tango, înveţi să te conectezi şi să te desprinzi uşor. Ca în multe întâlniri din viaţă, devii partener cu un străin. Partenerul se schimbă de obicei dupa patru melodii, timp suficient pentru a începe să îl simţi dar insuficient pentru a te ataşa.
3. Comunicăm dincolo de cuvinte. Dansând tango, nu vorbeşti şi astfel descoperi cât de mult putem schimba între noi într-o relaţie fără cuvinte.
4. Sunt eu însumi/însămi dar sunt atent/atentă la partener. Mă exprim, mă aduc în dans dar îmi simt partenerul pentru a-i intui mişcările. Stau pe propriile picioare, încerc să nu îl incomodez pe celălalt şi să îl ajut în mişcările sale.
5. Relaţia se schimbă, chiar cu acelaşi partener. Deşi suntem împreună, ne putem mişca diferit şi „relaţia de dans” rămâne. Relaţia se schimbă, probabil că la primul dans suntem mai reţinuţi, dar apoi apare încrederea.
6. Masculinitate – Bărbatul conduce. Subtil, prin intenţie, în niciun caz prin forţă. Prin exemplu personal. El este cel care vede în ce direcţie se îndreaptă perechea, ceea ce îi oferă responsabilitate.
Bărbatul pune în valoare femeia. Niciun bărbat nu o poate împinge să facă paşii pe care nu vrea să îi facă sau să o îndrepte în altă direcţie. El trebuie să o convingă, ca să o facă fericită…
7. Feminitate – Femeia urmează. Având atu-ul intuiţiei, femeia simte următoarea mişcare a partenerului. Şi este cu atât mai provocator, întrucât nu există reguli şi nu poate şti care va fi următoarea mişcare a partenerului. În tango, femeia merge cu spatele şi nu vede direcţia. Astfel are nevoie să îşi folosească toate celelalte simţuri.
Tango-ul dezvoltă feminitatea, deoarece dansul cere rabdare şi acceptare. Dansând tango, femeia învaţă să aştepte, să aibă încredere, să se lase condusă.


Si mai este un motiv care apare în filmul din care sunt luate imaginile:
Dacă greşeşti şi încurci paşii, continuă să dansezi!