„A izbăvi un om înseamnă a salva lumea întreagă”

Recunosc, nu l-am citit pe Schopenhauer. Ca absolvent de Filosofie această mărturisire e destul de jenantă. Există însă altceva, şi mai jenant decât atât: sunt un adept al filosofiei sale, aşadar fără să-l fi citit, doar „învăţat” sau cunoscut la a doua mână. Dar simpatia pentru filosof este unul din motivele pentru care titlul cărţii, Soluţia Schopenhauer, mi-a atras atenţia. Mai apoi a fost şi autorul, Irvin D. Yalom pomenit, şi chiar dat ca bibliografie, la cursul „Grupul în practica asistenţei sociale”. Yalom este psihoterapeut, autor şi al unui Tratat de psihoterapie de grup din care perspectivă a scris şi Soluţia. Este vorba în roman despre un psihanalist, diagnosticat cu cancer la 65 de ani, căruia medicii îi mai dau un an de „viaţă bună”, normală. Cuprins adeseori de panică, bărbatul încearcă să afle în acele zile teribile direcţia în care o va lua în puţinul timp care i-a rămas la dispoziţie astfel încât să aibă o întâlnire cât mai onorabilă cu sfârşitul. După explorarea mai multor posibile căi, ajunge la concluzia că viaţa sa, aşa cum a fost, a fost una bună şi drept urmare va face până la moarte ce a făcut şi până atunci: se va ocupa de grupul său de terapie, compus din şase membri. 
În plus, apare ideea de a verifica dacă ceea ce în trecutul său de psihoterapeut a fost eşec la un moment dat a rămas astfel şi peste ani; adică dacă în trecut intervenţia sa imediată nu a avut efect poate acesta s-a înregistrat cu întârziere,  după ce pacientul îşi va fi părăsit medicul. Iar cel mai răsunător eşec al său este personificat de un anume Philip Slate pentru care nu a reuşit să facă nimic în a-l vindeca de un comportament patologic. Fostul pacient afirmă acum că este pe deplin tămăduit în urma aplicării în viaţă a filosofiei lui Arthur Schopenhauer; el este atât de încântat de metoda sa încât doreşte să devină „consilier filosofic” pentru a-i ajuta şi pe alţii însă nu din dragoste pentru ei ci pentru a-şi câştiga existenţa din ceva la care a ajuns să se priceapă foarte bine. Pentru a deveni terapeut, are nevoie însă de 200 de ore de supervizare din partea cuiva cu experienţă şi cere acest lucru tocmai lui Julius, fostul său consilier. Acesta ezită îndelung pentru că Philip este, în esenţa cea mai profundă, un mizantrop, un om care urăşte oamenii şi care nu doreşte să aibă nimic de a face cu ei şi atunci, cum ar putea el să-i ajute? Terapeutul cu patalama îi pune condiţia celui aspirant să facă parte din grupul său de terapie iar Philip acceptă. 
Cea mai mare parte din carte este alcătuită din descrierea în amănunt a întâlnirilor de grup, dezvăluind drame, traume, crize dar şi colaborare, solidaritate, sprijin şi înţelegere. Yalom descrie fidel dinamica şi evoluţia grupului, transformările prin care trece fiecare participant, inclusiv terapeutul, efectul pe care îl au asupra fiecăruia dezvăluirile, înţelesurile, relaţiile în care se află prins. Este descrisă aici o luptă a oamenilor cu obstacolele din afara lor şi mai ales din ei înşişi, o luptă titanică din care unii ies, rar şi pentru puţin timp, învingători. Mai este vorba şi de faptul că nu există soluţii şi reţete pre-stabilite, că acestea le găseşte fiecare şi împreună cu ceilalţi pentru el însuşi; că există greşeală, încercare, eşec, nesiguranţă dar acestea fac parte nu doar din tragismul inerent al existenţei dar şi din frumuseţea eroică a acesteia. Paralel cu istoria de un an a grupului, autorul prezintă pe larg viaţa şi concepţia lui Schopenhauer iar fiecare capitol este prefaţat de un citat din filosof.
Una din concluziile cărţii poate fi aceea că se poate trăi – şi chiar foarte bine! – în afara oamenilor însă prin asta pierzi lucrurile care merită cu adevărat să ţi se întâmple într-o viaţă. Şi chiar dacă trăieşti înţelept nu înseamnă că prin asta trăieşti şi mai adevărat. Este o carte omenească, despre lucruri omeneşti (iertare, vină, greşeală), despre oameni care luptă şi nu întotdeauna izbândesc, care încearcă să înţeleagă şi să se înţeleagă, să fie sinceri cu ei înşişi chiar dacă aceasta doare, să fie lume şi în lume, să se salveze de aici, de unde nimeni nu are, pe termen lung, nicio salvare.

O carte de citit şi, pentru mine, de recitit.