Rostul poveştilor (2)

De ce m-ai lăsat Făt-Frumos? Ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Un imn. Posibil al terapeuţilor şi consilierilor adepţi ai orientării creionate mai jos:

„Terapeuţii de familie au considerat această metaforă narativă extrem de folositoare. Pe măsură ce ei au început să pună întrebări clienţilor despre poveştile lor, terapeuţii au trebuit să recunoscă cât de mult au afectat poveştile percepţiile clienţilor şi interpretările acestor percepţii. Poveştile de viaţă funcţionează ca filtre care cern experienţele care nu se potrivesc cu liniile planului sau, dacă ele nu pot fi cernute, distorsionează evenimentele până când ele se potrivesc cumva. (...)

Atunci când poveştile pe care oamenii şi le spun lor înşişi îi conduc să-şi interpreteze experienţa în moduri nefericite, ei tind să se scufunde în mlaştina problemelor. Asemenea probleme pot persista atâta timp cât aceste poveşti nefolositoare rămân fixate, întunecând versiunile mai optimiste ale evenimentelor. (...)

Asemenea poveşti închise şi rigide fac oamenii vulnerabili de a fi preluaţi de stările emoţionale distructive pe care terapeuţii narativi le descriu ca nişte invadatori externi. (...)”

(Nichols, Michael P. - Terapia de familie. Concepte şi metode)

Şi-am încălecat pe-o şa...