Mi-am amintit de una din puţinele scene pe care le-am înţeles din Mr. Nobody. Că oricum ai alege, iese prost. Şi atunci e mai bine să nu alegi. E aceasta o povaţă înţeleaptă ca şi cea dintr-un dialog sceptic: „Ori că trăieşti ori că te omori, e totuna”, „Şi atunci, de ce nu te omori?”, „Pentru că e totuna!”. Cel puţin raţional, de multe ori, în faţa marilor opţiuni avem un număr egal de argumente pro, cu cele contra. Dacă sunt de acord cu concluzia asta, ea e numai parţială pentru că în viaţa reală va fi urmată de alta: Dacă nu alegi, va alege altcineva pentru tine. Persoane, fapte, lucruri, evenimente. Ca şi când ai fi într-o barcă pe care renunţi s-o mai pilotezi pentru că nu îţi convine nicio destinaţie potenţială dar valurile, vânturile, tot te vor duce undeva, foarte probabil pe un recif pe care vei eşua. Aşa că, până la urmă, e mai bine să alegi şi atunci când nu ştii ce să alegi. Mai ales atunci. Luată astfel, alegerea nu mai este o povară, rămâne într-adevăr o datorie dar e o datorie faţă de tine, un angajament, o decizie pentru care răspunzi. Chiar dacă, oricum ai alege, tot prost iese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu