miercuri, 3 noiembrie 2010

Teamă de lumină. Care lumină?

DOAMNA ALVING: Eu însă cred, pastore, că toţi suntem nişte strigoi. În noi nu e numai ceea ce am moştenit de la părinţi. Ne bântuie tot felul de idei, de credinţe moarte, de mai ştiu eu ce. Ele nu trăiesc în noi, zac numai şi nu putem scăpa de ele. Dacă iau un ziar să-l citesc, mi se pare că strigoii se strecoară printre rânduri. Pretutin­deni sunt strigoi. Mulţi, câtă frunză şi iarbă. De aceea ne este grozav de teamă de lumină, tuturora.
MANDERS: Frumos mai e rezultatul lecturilor dum­neavoastră! Frumoase roade au dat, într-adevăr ! Vai! Cărţile acelea odioase, revoltătoare, liber-cugetătoare!
DOAMNA ALVING: Te înşeli, dragă pastore. Doar dumneata eşti omul care m-a stimulat să cuget; şi pentru lucrul acesta îţi sînt recunoscătoare.
MANDERS: Eu ?
DOAMNA ALVING: Da, da. Dumneata m-ai silit să cunosc ceea ce spuneai că e de datoria mea, atunci când lăudai şi proslăveai că e drept şi cuminte ceea ce pe mine mă revolta şi mi se părea abominabil. Atunci am început şi eu să cercetez temeinic învăţătura sfinţiei-tale. Voiam să leg totul cu un singur nod. Însă cînd s-a desfăcut nodul, s-a desfăcut şi urzeala întreagă. Şi atunci am băgat de seamă că era o urzeală falsă.
(Henrik Ibsen - Strigoii)


894 - Strigoii - de - H. Ibsen - interpreteaza : Emil Botta . Stela Popescu . Irina Rachiteanu Sirianu . Vasile Gheorghiu . Forry Eterle . Boris Ciornei - (82:12min ) -inreg. din 1964 -
Asculta mai multe audio diverse
Îmi place Ibsen din mai multe motive chiar dacă la finalul pieselor sale acul busolei personale îmi rămâne inert, fără ţintă. Rămân cu urzeala, oricare ar fi ea, desfăcută. Unul dintre motive este acela că la el nimic nu este de la sine înţeles, previzibil. Ca în citatul de mai sus care exprimă poziţia raţionalistă, iluministă, a unei femei care s-a ridicat deasupra prejudecăţilor. „Dar ar fi prea simplu să fie aşa!” Lumea nu este nici raţională, nici iraţională, nici ordine şi nici haos, nici simplă şi nici complexă. Acestea sunt doar nişte măsuri omeneşti care nu au nimic (sau aproape nimic) de-a face cu realitatea aşa cum e. Şi Ibsen ştie să o spună.
Audiţie plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu