Antiraţionalism

„Principiile servesc la tiranizarea sau la justificarea sau la cinstirea sau la defăimarea sau la tăinuirea obişnuinţelor - pesemne că doi oameni cu principii identice le pot folosi pe acestea în scopuri fundamental diferite.” (Fr. Nietzsche)

Trist, sfâşietor moment când, după ce ai căutat adevărul, constaţi că acesta este doar sluga supusă a convingerilor care le aveai şi până atunci. („Ne întoarcem la limitele cu care am început.”) Doar că acum convingerile vechi sunt mai „argumentate” şi astfel netezesc şi lărgesc calea spre dogmă (dacă înainte aveai doar o părere, acum eşti în posesia unei „cunoaşteri”). Nu adevărul ne este de folos - sau tocmai că este de folos, dar un folos al mijlocului şi nu al scopului - pentru că el nu schimbă nimic în configuraţia cunoaşterii, ci doar capacitatea de a afla ceea ce se află dincolo de el.