Iluzia libertăţii

Una dintre iluziile cu care ne minţim din plin, conform lui Jules de Gaultier - în cartea sa, Bovarismul, de care am mai pomenit şi voi mai pomeni - este cea a liberului arbitru. A fi liber înseamnă a decide (a alege între mai multe alternative) în cunoştinţă de cauză şi de a pune în aplicare decizia luată. Or, consideră autorul, suntem determinaţi de atât de multe cauze, vizibile sau invizibile, conştiente şi inconştiente, încât actul decizional se află la sfârşitul unor şiruri de cauzalităţi care nu au nimic de a face cu actul liber. Din acest punct de vedere, omul este mai mult un automat, o marionetă acţionată de fire invizibile şi numai (Borges avea să reia această idee) ignoranţa noastră care nu poate pătrunde limpede lanţurile cauzale poate duce la concluzia de libertate. „Or, din această ordine de consideraţii se inspiră această fiinţă pentru a opta, fie că ţine cont de o idee morală, fie de un interes sau de o pasiune, nu se văd toate elementele pe baza cărora se hotărăşte; dacă ele apar acum în conştiinţă, asta e pentru că au fost proiectate dintr-un loc necunoscut, de către o forţă necunoscută, pe care  conştiinţa nu o stăpâneşte.”

Aceasta se întâmplă în interiorul persoanei. În afara sa, în realitate, omul poate, uneori trebuie, să acţioneze iar teoria libertăţii spune că el după ce a cunoscut binele, să-l şi săvârşească. Dar, este de părere Gaultier, existenţa răului moral este ireconciliabilă cu cea a liberului arbitru (probabil gânditorii creştini ar avea câte ceva de obiectat în acest punct însă nici pentru ei subiectul prezenţei răului în lume nu este unul foarte confortabil). Păşind dincolo de argumentaţie, autorul demonstrează că libertatea este o ficţiune iar oamenii bovarizează atunci când îşi închipuie că pot gândi şi acţiona liberi.

Dezbaterea subiectului nu are doar interes teoretic. Prima consecinţă a concluziei este că ea anulează responsabilitatea care pare a fi fundamentul - unul dintre ele cel puţin, numai decă ne gândim la drept şi pedeasă penală - pe care este clădită lumea. Nu poate exista, nu poate fi imaginată o lume în absenţa responsabilităţii şi Gaultier este conştient de acest lucru. Dar el, în loc de a reinstaura ideea de libertate, susţine, cum spuneam, că aceasta este doar una dintre iluziile („bovarice”) care fac lumea să funcţioneze. Funcţionăm „ca şi cum” am fi liberi iar astfel, păcălindu-ne, reuşim să progresăm.